miercuri, 8 aprilie 2009

pff. neah, alta data.

ne uitam la filme. eu nu rezist niciodata pana dupa 4. Trebuie sa dorm macar 4 ore, altfel devin o baba morocanoasa.
Ma gandesc ca poate o zi din astea imi iau si eu liber total si dorm, apoi respir, apoi ascult niste cocorosie si apoi niste alta muzica, desenez, tac, ascult, fac povesti, vegetez. neah, de fapt nu-mi ajunge o zi si atat. imi trebuie vreo 2 zile.
Respir , respir , respir. prea rar :)) mi s-a zis ca respir la 8 secunde. cine o fi stat sa numere :)))

My Gabitu is leaving. cel putin asa se pare. Wish him all the happiness in the world. And all the good luck. da.. dupa asta e ca si cum s-ar inchide niste cercuri; tebuie sa desenez altele. si nu stiu daca imi mai ies la fel.

Like.. damn! we are soo changed. All this coffee in front of us and we are incapable of having the same free conversations. our gestures and words are changed, we look at each other, we stare like aliens, someone's smoking, someone's drinking, someone's lost, someone's crying like a baby, someone gives up, starts again, takes the subway, calls someone in the middle of the night, . faci si tu o cafea?

I keep my thoughts in boxes most of the time. Ask me and i'll never answer. be a child and you'll get my way of doing things.

ma gandeam ca in general oamenii isi dau seama. Adica pot sa isi dea seama, daca vor. si Sunt putini aia care vor. oricum, nici nu conteaza asa de mult, numai ca mi se blocase creierul pe chestia asta acum cateva ore.

Facusem mai demult niste barcute albastre, un fel de armata de barcute albastre decorate cu tot felul de motive nebune. si barcutele astea stateau pe un perete si mergeau spre usa pentru ca erau niste proaste si chiar credeau ca daca iubesti o idee, ideea aia automat te va umple de emotii dragute in momentul in care incepe sa se materializeze. Si erau niste proaste idealiste. Si pusesem un biletel intr-un dintre ele in scrisesem ca proasta ' they kept going because they were holding on to something' . Si chiar crezusem in chestia aia. si imi placuse. Si ma impulsionau. Niste barcute proaste si idealiste. Poate pentru ca si eu sunt la fel. Nici macar un copil de 5 ani nu ar face o tampenie mai mare. si eu aveam 17 atunci. si mai facusem inca vreo 50 si le tineam in niste cutii. si apoi imi cumparasem niste clesti de par si vruiam sa fac din ei un fel de vrabiute si corbi. si nu puteam sa dorm noaptea pentru ca aveam impresia ca ceea ce urma sa fac era important. s-a dus naiba si asta

Un comentariu:

Mira spunea...

o armata de barcute albastre ? :D :D aveam si eu vreo doua prin geanta...dar erau micute...faceau parte din puiutii soldatilor barci albastre ;;)