La un moment dat totul devine amuzant. Pana si faptul ca te clatini cand bate vatul sau cand se intampla sa tipe cineva la tine. Si dupa ce e amuzant incepe sa devina hilar.
Oricum nu despre cum trec eu prin lume si evenimente vruaim sa vorbesc, dar inevitabil asta sfarsesc a face de fiecare data. Aham, zicea cineva ca am un cult al personalitatii mele. Wrong! Eu doar ma observ si incerc sa ma inteleg. Decat ca mie imi ia mai mult decat altora. .. si de aici porneste nebunia.
Aseara am recuperat una din cartile mele preferate. Am recitit cateva pasaje si apoi am visat-o toata noaptea. Adica m-am visat pe mine ca Harry Haller. Numai ca nu mai stiu cine era Hermina, adica nu am reusit sa o indentific> Si nici pe Pablo, desi imi tot injecta ceva in picior( nu stiu exact de unde am facut conexiunea, mda) anywayzz. whatever.
M-am reapucat de ascultat muzica mea de toate zilele, adica muzica aia de dinainte de cocorosie. Adica sunt din nou indioata. welcome sweet years :D
WTF? ideea e ca i'm disappointed by my best friend . I can't breathe, i've just caught a cold.
Si eu, spre deosebire de alti copii draguti si echilibrati, nu pot sa merg drept. It's not like 'walk the line, Johnny!' . E altceva, you get the ideea...
Ideea e ca atunci cand sunt adult tai in carne vie. Si chiar nu vreau sa fac asta . Plus ca parca sunt un mic mare monstru de beton si nu reusesc sa ma vad decat din afara. Feels better to be a dreamer and to believe in sweet nothings. Plus ca numai asa iti permiti si o viata secreta. ;)
Aham, sa nu uit. de maine beau din nou cafea cu lapte. I'm too sour with sour coffee.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu